Economia socială apare într-o societate în care problemele comunităților nu sunt în totalitate rezolvate de sectorul public sau privat.
Obiectivul principal al economiei sociale nu este profitul, așa cum se întâmplă în cazul economiei de piață, ci îmbunătățirea condițiilor de viață și oferirea de noi oportunități pentru persoanele vulnerabile sau pentru membrii comunității care nu au acces la suficiente resurse pentru a se dezvolta.
Una dintre cele mai întâlnite forme de organizare ce are ca scop creșterea nivelului de trai este întreprinderea socială, iar aceasta poate fi regăsită în diferite sectoare de activitate. Deși întreprinderile sociale pot fi și mari și mici, și furnizează servicii sau oferă produse diferite, se aseamănă prin câteva caracteristici:
– Îndeplinirea obiectivelor sociale este mai presus decât obținerea de capital
– Implicarea actorilor sociali pe baza solidarității și responsabilității sociale
– Comuniune între interesele membrilor întreprinderii și interesul comunității Independența față de autoritățile publice
– Investirea profitului pentru dezvoltarea obiectivelor sociale
– Ajută la creșterea productivității și competitivității pe piață sprijinind obiectivele sociale stabilite prin politicile guvernamentale
– Dezvoltă societatea prin includerea tuturor membrilor interesați și categoriile vulnerabile
– Lansează inițiative în comunitate pentru rezolvarea problemelor locale
Economia socială se bazează pe următoarele principii:
a) prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de creşterea profitului;
b) solidaritate şi responsabilitate colectivă;
c) convergenţa dintre interesele membrilor asociaţi şi interesul general şi/sau interesele unei colectivităţi;
d) control democratic al membrilor, exercitat asupra activităţilor desfăşurate;e) caracter voluntar şi liber al asocierii în formele de organizare specifice domeniului economiei sociale;
f) personalitate juridică distinctă, autonomie de gestiune şi independenţă faţă de autorităţile publice;
g) alocarea celei mai mari părţi a profitului/excedentului financiar pentru atingerea obiectivelor de interes general, ale unei colectivităţi sau în interesul personal nepatrimonial al membrilor.
